Povestea perechilor de pantofi

Cum vă place cel mai mult şi mai mult să vă cumpăraţi pantofi? Cutreierând prin magazine, sau cutreierând Internetul?

Şi oare lor, pantofilor, cum le-o fi plăcând cel mai mult şi mai mult să fie expuşi?

Pe strada noastră, chiar pe colţ, în prăvălia veche,
Pantofi de damă stau în şir, pe raft, făr’ de pereche.
Perechea doarme undeva, singură-ntr-o cutie,
Pe aşternutu-i foşnitor, croit dintr-o hârtie.

Din când în când, o mână-i ia, în ei picior îndeasă,
Şi-apoi perechea-şi regăsesc, şi-alături merg spre-o casă.
Dar unii sunt ghinionişti, aşteaptă mult, cu dor,
Să fie calapodul lor perfect pentr-un picior.

Aşa a fost, şi-ncă mai e, şi-n magazine noi.
Pantofii nu aşteaptă-n raft, alături, câte doi.
Însă când magazinul e virtual, pe monitor
Râd poze, iar pantofii dorm, doi, în cutia lor.