14 - Prima mea întâlnire cu... Sushush

EPISODUL PRECEDENT

- Nu ne putem întoarce în trecut, a spus Bru. Nici un pic şi în nici un chip. Nu oricine poate schimba trecutul fără să dea lumea peste cap, înţelegeţi? În trecut n-avem ce căuta, scoateţi-vă asta din gând.

- Atunci mergem în viitor, m-am trezit eu vorbind.

- Nici gând, s-a burzuluit Du. Trebuie să ne sfătuim mai întâi cu Pya...

- Eu simt că trebuie să plecăm acum, am spus, bosumflându-mă.

- Cum adică... simţi? m-a întrebat Grysh.

- Aşa..., cum simţi orice... Cum simţi... durerea. A fost ca şi cum..., ca şi cum mi-ar fi dat tuşa Ylla o palmă. Am simţit că trebuie să merg acum după Aci şi Norev... dacă nu vreau să trăiesc în durere...

Odena m-a privit lung.

- Mă sperii, ghindoaco. Începi să vorbeşti de parcă n-ai fi doar o copiliţă... Şi când ai simţit asta?

- Când a spus Bru „nici un pic şi în nici un chip”.

- Sunt cuvinte dintr-o vrajă care-i stă lumii de strajă, a miorlăit Luck.

-Terminaţi cu prostiile, s-a răstit Ubru. Eu mă întorc la Palat. Iar voi, Odena şi Luck, mergeţi cu mine!

- Păi..., ştii..., eu nu... eu nu aş vrea să o las singură pe ea, a îngăimat motanul trubadur, frecându-se de picioarele mele.

- N-o laşi singură, a zis Ubru. Rămâne cu Grysh şi cu Missy.

- Şi cu Shyma, a zis Odena. Credeam că-ţi faci griji din cauza puterilor Shymei, că vrei să afli de cine e posedată statuia ei...

- Luck, vrei să-mi arăţi drumul? am întrebat eu.

- Ţi-arăt, ţi-arăt, te-nvăţ să-l vezi, fireşte. E un fir roşu, te călăuzeşte...

Roşu... călăuzeşte...

Vorbele astea mi-au adus aminte de altele, de vorbele Sheedei, rămase în urma vârtejului în care dispăruseră ea şi Pya. Le-am repetat cu glas tare:

- Roşu şnur, păzeşte!

Roşul ocroteşte

Şi călăuzeşte...

Am simţit nişte furnicături în tălpi, apoi un soi de arsură... Mi-am lăsat ochii şi jos şi mi-am văzut picioarele desculţe împodobite cu şnururi roşii, ca ale Sheedei...

Şi am crezut că e o nălucire, m-am grăbit să le ating cu degetele... Erau aievea!

- De unde ştii vraja asta? a şoptit Bru, şi toate cele patru capete ale piticului m-au privit bănuitoare... şi încruntate.

- De la Sheeda, zău aşa, a zis Grysh, probabil aducându-şi şi el aminte. Apoi şi-a ridicat ochii rotunzi către mine. Îmi dai voie să-ţi ating şnururile cu lăbuţa? Sunt frumoase...

- Da, am răspuns, cu jumătate de gură, fiindcă de data asta mi-am adus aminte ce-mi spusese el când o văzusem pentru prima oară pe Sheeda:

Nimeni n-atinge o farmec-făcătoare fără voia ei, zău aşa.

Adică eu eram de-acum o farmec-făcătoare?

- Nu-mi place povestea asta, a bombănit Bru. Trebuie să vorbesc cu Pya!

A înşfăcat-o pe Odena de mână şi au dispărut în acelaşi vârtej urât care îl adusese.

- Hei, vreau să merg şi eu la Palat! Ai spus că Ylla şi fetele mele sunt acolo! a zbierat Ghebosul, aruncându-se în vârtej în urma lor. Şi s-a făcut şi el nevăzut.

- Ei, întoarceţi-vă! am strigat în urma lor, oarecum speriată fiindcă mă lăsaseră numai cu cele trei pisici şi cu două statui care îmi spuneau „stăpână”.

Dar nu mă mai puteau auzi.

- Gândeşte-te unde-ţi doreşti să pleci, m-a îndemnat Luck. Şnurul e călăuza ta pe veci.

- Mergem în viitor cu statuile după noi? m-a întrebat Missy.

- Mai bune porunceşte-le să ne aştepte aici, a zis Grysh.

Ideea mi s-a părut bună.

- Nu vă clintiţi de-aici până când mă întorc, m-am răstit.

- Da, stăpână, mi-au răspuns Shyma şi Ratan, aproape într-un glas.

Iar eu le-am întors spatele, m-am gândit că voiam în ajung în viitor, acolo unde erau întemniţate Aci şi Norev, şi am pornit-o pe drumul străjuit de copaci, cu Missy în braţe şi cu Grysh şi Luck cocoţaţi pe câte un umăr.

După al nouălea pas, am avut senzaţia că plutesc, apoi că străbat, cu viteza fulgerului, o pâclă albă, cu sclipiri roşii.

Şi m-am trezit, cu Missy, Grysh şi Luck cu tot, în faţa unui palat. Un palat de fildeş – am ştiut că acela era fildeş fără să mi-o fi spus cineva.

Avea o uşă imensă, împodobită cu flori de aur şi străjuită, de o parte şi de alta, de cele două statui de pisici din tunelul Shymei, statuile care le aduseseră acolo pe Aci şi Norev.

Mi-aş fi dorit să intrăm cât mai repede în palat, fiindcă ploua şi bătea un vânt nebun, chiar aşa cum povestise Luck. Dar uşa era închisă, şi în faţa ei stătea cineva – o femeie tânără şi foarte frumoasă, cu picioarele goale împodobite cu şnururi roşii.

- Sushush, ăăă, acuş, mi-a şoptit Luck, părând să sufere fiindcă nu găsise altă rimă.

Iar eu am ştiut că nu rostise numele meu. ci pe al ei.

* * *

Pentru cititorii dornici să dea o mână de ajutor la scrierea poveştii, întrebarea a fost următoarea:

Cum îi întâmpină Sushush cea din viitor pe cei patru?

• Cu vorbe mieroase
• Cu ameninţări

Rezultatele sondajului - aici.

EPISODUL URMĂTOR