joi, 15 ianuarie 2015

Început de poveste

Ruptă de lumea şi de timpul oamenilor, Yshquel’la doarme adânc. Doarme fără vise, ruptă şi de Tărâmul Ascuns, de lumea tainelor interzise muritorilor lipsiţi de orice umbră de har.
Încă nu se ştie dacă Yshquel’la e muritoare, dar se ştie că nu a ocolit-o nici un har. Are şi puteri cu toptanul, şi putinţa de a şi le dirigui după bunu-i plac – atâta vreme cât nu încalcă două legi aspre, ştiute doar de ea.
În magicele sale lenjerii de pat, Yshquel’la poate dormi fără să audă cântarea şuierândă a vântului, pasul mărunt, obsedant ropotind al ploii, urletul tânguind al câinelui, ori încercările zgrepţănânde ale celor şapte mâţe de a trece dincolo de stavila uşii închise, hotar între tărâmul bântuit de ploaie şi adăpostul casei, interzis lor în acea noapte.
Bucuroasă de somnul adânc în braţele căruia Yshquel’la s-a abandonat cu mult mai devreme decât în alte rânduri, Guanael’la, mamă-sa vitregă, i-a uşuit pisicile – trei negre, una galben-roşcată, una bălţată, una dungată şi una albă cum e frişca şi tot atâta de pufoasă.
Guanael’la are şi ea puterile ei – dar sunt puteri care vin când vor şi pleacă aşişderea – şi ea crede că mai ales cele şapte jivine i le pun pe fugă, cu mieunatul lor afurisit.
Şi chiar aude un miorlăit – ei zgrepţănatul i-a gonit somnul – un miorlăit prelung şi jalnic, de pomanagioacă – după care o recunoaşte pe Yl’la, zvârluga smolită şi hoaţă pe care Yshquel’la o adoră.
Guanael’la se încruntă, străduindu-se să arunce toate mâţele, sau măcar pe Yl’la, dincolo de zidurile înalte şi groase ale curţii. Dar nu se întâmplă nimic, şi ea suduie printre dinţi. Ştie o groază de sudalme şi le rosteşte din ce în ce mai des, fiindcă din ce în ce mai des i se întâmplă să nu-şi poată struni puterea.
Fiindcă puterea există. Puterea care a azvârlit nu mâţele, ci ciuda Guanael’lei, tocmai hăt, departe, în Tărâmul Ascuns, pentru ca, lovind lăcate tainice, să desferece poarta viselor Yshquel’lei.
Yshquel’la tresare, ruptă brusc din somnu-i adânc.
... ... ...
Acesta e un început de poveste. Mă gândesc s-o continui într-o notă relativ umoristică, adăugând o eroină – poate o fetiţă, poate o pisică, poate o băbuţă, o pensionară haioasă – care călătoreşte între lumea noastră şi a Yshquel’lei folosind drept porţi de trecere diversele lenjerii de pat 3d peste care dă prin casele cunoscuţilor. Ce ziceţi, cititorilor, v-ar plăcea?

10 comentarii:

  1. Mie mi-ar plăcea ca povestea să continue. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Miao, o să ne străduim.
      Poate mă transform şi eu în personaj! :D

      Ștergere
  2. Da, ca de fiecare dată când întrebi. :)
    Să ştii că am savurat scriitura plină care pictează până la cele mai fine detalii un tablou viu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult pentru răspuns.
      Şi mă bucur că ţi-a plăcut. :)

      Ștergere
  3. O raza aurie de soare i se oprise pe ploape si in vis ii aparuse imaginea unui trandafir mare, rosu scanteietor spre care intinse mana sa-l apuce! Dar tocmai acea miscare in somn ii umbri fata si trandafirul disparu brusc, trezind-o! Yshquel’la casca, intinse din nou mainile pentru a-si feri ochii si se ridica din pat. Cu pasi usori de felina se apropie de fereastra pentru a o deschide si trase aerul proaspat al primaverii in piept: "Curge apa curgatoare, sa imi racoresti obrajii, boare lina iute vina sa imi stergi somnul din mine, Soare mare ia-ma-n zare sa gasesc floarea din vraje!"
    Zambi de un gand ce ii trecu prin minte: facu un gest cu mana dreapta, rosti grabit cuvintele magice si ...

    In dimineata aceea. ceva ciudat se intampla in oras, lumea murmura si nu gasea explicatie! In fiecare casa si pe fiecare perna unde o femeie dormise, aparuse de niciunde cate un trandafir mare, rosu, cu o mireasma coplesitoare...

    RăspundețiȘtergere
  4. :)))))))))
    Este o poveste in coada de peste. O putem continua in mai multe moduri. Eu m-am batut cu Zana Florilor de Cactus. Ma rog...duel vebal. Ea tace si crapa de ciuda, ma loveste cu tzepii ei de cactus, eu plang, apoi rad si-o pun in poveste. Fiecare cu vrajitoarele ei...Ca doar si ingerii au demonii lor, nu? Important este ca iubim pisicile, acesti Maestrii minunati, care ne apara, ne invata sa ne crestem puii frumos, sa-i protejam si sa ne jucam cu ei. Important este ca iubim animalele si le salvam,le ingrijim.

    Iaca povestea vrajitoarei:

    http://mariadakhel.blogspot.ro/2011/03/aventurile-lui-andrei-in-lumea_06.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Spor la povestit şi în lupta cu Zâna Florilor de Cactus! :)

      Ștergere
  5. Si iaca un concert la care dirijor era un nebun. Era si Zana Florilor de Cactus prin culise. Ea latra...

    http://mariadakhel.blogspot.ro/2014/02/concertul.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-avem parte de audiţie plăcută! Iar motanul Codin să se bucure de un somn uşor, cu vise pe care să le poată prinde de coada de peşte!

      Ștergere

Un comentariu (la obiect) e oricând bine-venit!