Se-ntâmplă extrem de rar...

Se-ntâmplă extrem de rar să-i facă plăcere cuiva să scrie un articol de blog pentru mine şi despre mine, aşa că-mi place să consemnez evenimentul punând aici un link către articolul în cauză, dedicat şi butonului "like".

Utopie

Lumi paralele... pentru fiecare câte una, după plac; şi, în toate, întru mulţi ani, un trai îmbelşugat.

Cum îţi place banca?

Beţie şi realism

1. Un început de roman, Mandspyr, aici. Asta nu e nici beţie, nici realism. E elucubraţie.

2. Un început de schiţă a oraşului în care se petrece acţiunea. Nici asta nu e nici beţie, nici realism. E exerciţiu de desenare în AutoCAD. (Adică a fost - pe vremea când eram eu... inginer practicant.)

3. Răsucirea desenului într-un caleidoscop virtual. Asta e beţie. Beţia jocului.

4. O întrebare: Dacă aţi citit începutul de roman, cum v-ar plăcea să continue? Asta e tot beţie. Cu apă rece - dacă-mi închipui c-o să se repeadă cineva să citească şi-o să-mi mai şi răspundă. Dar, în afară de timp, n-am pierdut nimic întrebând. Ăsta e realismul.

Pe tema "beţie şi realism" vor mai scrie (sper) şi alţii. Probabil începând de mâine seară. Îi veţi găsi aici, în ultimul tabel.

Asociere

Imagini descoperite pe facebook, pe care mi-a făcut plăcere să le asociez cu începutul meu de poveste, cu pisici şi vrăjitoare frumoase:

Început de poveste

Ruptă de lumea şi de timpul oamenilor, Yshquel’la doarme adânc. Doarme fără vise, ruptă şi de Tărâmul Ascuns, de lumea tainelor interzise muritorilor lipsiţi de orice umbră de har.

Încă nu se ştie dacă Yshquel’la e muritoare, dar se ştie că nu a ocolit-o nici un har. Are şi puteri cu toptanul, şi putinţa de a şi le dirigui după bunu-i plac – atâta vreme cât nu încalcă două legi aspre, ştiute doar de ea.

În magicele sale lenjerii de pat, Yshquel’la poate dormi fără să audă cântarea şuierândă a vântului, pasul mărunt, obsedant ropotind al ploii, urletul tânguind al câinelui, ori încercările zgrepţănânde ale celor şapte mâţe de a trece dincolo de stavila uşii închise, hotar între tărâmul bântuit de ploaie şi adăpostul casei, interzis lor în acea noapte.

Bucuroasă de somnul adânc în braţele căruia Yshquel’la s-a abandonat cu mult mai devreme decât în alte rânduri, Guanael’la, mamă-sa vitregă, i-a uşuit pisicile – trei negre, una galben-roşcată, una bălţată, una dungată şi una albă cum e frişca şi tot atâta de pufoasă.

Guanael’la are şi ea puterile ei – dar sunt puteri care vin când vor şi pleacă aşişderea – şi ea crede că mai ales cele şapte jivine i le pun pe fugă, cu mieunatul lor afurisit.

Şi chiar aude un miorlăit – ei zgrepţănatul i-a gonit somnul – un miorlăit prelung şi jalnic, de pomanagioacă – după care o recunoaşte pe Yl’la, zvârluga smolită şi hoaţă pe care Yshquel’la o adoră.

Guanael’la se încruntă, străduindu-se să arunce toate mâţele, sau măcar pe Yl’la, dincolo de zidurile înalte şi groase ale curţii. Dar nu se întâmplă nimic, şi ea suduie printre dinţi. Ştie o groază de sudalme şi le rosteşte din ce în ce mai des, fiindcă din ce în ce mai des i se întâmplă să nu-şi poată struni puterea.

Fiindcă puterea există. Puterea care a azvârlit nu mâţele, ci ciuda Guanael’lei, tocmai hăt, departe, în Tărâmul Ascuns, pentru ca, lovind lăcate tainice, să desferece poarta viselor Yshquel’lei.

Yshquel’la tresare, ruptă brusc din somnu-i adânc.

... ... ...

Acesta e un început de poveste. Mă gândesc s-o continui într-o notă relativ umoristică, adăugând o eroină – poate o fetiţă, poate o pisică, poate o băbuţă, o pensionară haioasă – care călătoreşte între lumea noastră şi a Yshquel’lei folosind drept porţi de trecere diversele lenjerii de pat 3d peste care dă prin casele cunoscuţilor. Ce ziceţi, cititorilor, v-ar plăcea?

Poveste de Crăciun

Clubul Condeielor Parfumate sărbătoreşte Crăciunul cu un tabel plin de "poveşti clasice, parfumate cu iarnă".

A mea nu e tocmai clasică, e SF. Şi are, printre cuvinte, parfum de iarnă, de prietenie şi de pace. E tot ce vă pot oferi, nu mă pricep la parfumuri!

A, mai are şi parfum de vechime - e scrisă cu vreo 20 de ani în urmă. A fost citită în emisiunea radiofonică "Viitorul s-a Născut Ieri" (Radio Tineret Focşani), în decembrie 1996, a apărut, sub titlul "Poveste pentru luare aminte" în Telegraful (periodic editat de trustul TELE’M), Piatra Neamţ, pe 6 februarie 1998, iar acum o puteţi citi fie pe blogul "Floarea de loldilal", fie în volumul "supraVieţuitorii". Vă invit aşadar să daţi un clic pe unul dintre cele două linkuri de mai sus (la alegere, după cum vă place), dacă vreţi să citiţi povestea.

Tot cu parfum de iarnă, vă pot oferi şi două poezii: una se numără printre primele pe care le-am scris, iar cealaltă e povestea mea de dragoste. Le puteţi citi tot dând câte un clic.

Şi, indiferent dacă le veţi citi sau nu, dacă vă vor placea sau nu, vă urez:

CRĂCIUN FERICIT!!!

şi

UN AN 2015 PE PLACUL INIMII FIECĂRUIA!!!