8 – Noutăţi despre Negrush

EPISODUL PRECEDENT

Grysh a miorlăit supărat.

- Cerceii tăi! De ce ar trebui s-atingă tocmai cerceii tăi? Ce, e atât de greu să îi fereşti de ea?

- Şi dacă nu-s numai cerceii? am zis eu. E drept că Shyma a murit demult, statuia ei e cea mai veche din cimitir, dar dacă mai e pe aici ceva, vreun arbore bătrân, vreo piatră, de care s-a atins când era vie?

- Poate că nu mai e, a zis Grysh. Şi o să stăm toţi cu ochii pe ea, n-o s-o lăsăm să se atingă de nimic până ajungem la Palat. M-am gândit, cred că e cel mai bine s-o luăm cu noi, acolo. Şi să-i luăm şi pe ei, a adăugat, uitându-se către Ghebos şi către Ratan. Pya ştie fără-ndoială vreo vrajă care-o să ne scape de statuile astea vii! Sau poate ştie Sheeda!

Odena a strâmbat din nas.

- Nu ştiu nici ce ştie Sheeda şi nici dacă Pya poate sau nu să scape de statuile vii, dar vă spun, cu mare siguranţă, că baba ştie cum să ne preschimbe pe noi toţi în statui! Şi s-ar putea să fie destul de supărată ca s-o facă!

Missy a miorlăit cu jale.

- Eu nu vreau să ajung statuie! Am lăsat acasă un pisoiaş, vreau să mă-ntorc la el!

- Ei, a făcut Grysh, părând gata s-o stupească, lasă, că tu n-o să păţeşti nimic! O să te apere Negrush!

Missy s-a arcuit şi s-a zbârlit, nervoasă, cu urechile ciulite.

- Nu-mi place cum vorbeşti! Vorbeşti ca un motan gelos!

Odena a tresărit.

- Ia staţi aşa! Tu, pisicuţo, te ai bine cu Negrush?

Missy a clipit de vreo două ori, ca o fetişcană ruşinoasă şi alintată.

- Da, pisoiaşul meu de-acasă e copilaşul lui...

Odena a zâmbit cu gura până la urechi, părând gata să ţopăie de încântare.

- Ei, atunci e bine, are cine să ne apere în faţa Pyei, fiindcă Negrush e favoritul ei... şi ca motan, şi ca bărbat!

Cele două pisici au mieunat, uimite, iar eu m-am uitat la Odena cu ochii mari şi cu gura căscată.

- Cum adică? am întrebat, cu o spaimă pe care nu o prea înţelegeam.

- Păi, a zis Odena, cam cu jumătate de gură, poate că nu ar trebui să spun, dar dacă tot am început... În nopţile cu lună nouă – nu în toate, doar în unele anume – Pya face două vrăji: una care o-ntinereşte pe ea şi alta care-l preschimbă pe Negrush într-un flăcău – o frumuseţe de flăcău voinic, cu ochii verzi, cu pielea smeadă...

- Şi? am întrebat-o eu.

- Şi... şi se iubesc, Sushush, dacă ştii tu ce-nseamnă asta...

- Ştiu... am mărturisit. Adică... l-am văzut pe Grysh, într-o noapte, în curtea noastră, cu o pisică din vecini...

Missy a scos un fel de mârâit şi eu mi-am dus mâna la gură, dându-mi seama că spusesem ce n-ar fi trebuit...

Odena a izbucnit în râs.

- Ei, măi pisoilor, voi chiar sunteţi îndrăgostiţi?

I-au răspuns două mieunături confuze, dar ea nu le-a mai luat în seamă, fiindcă s-a-ntors spre mine.

- Va să zică ştii câte ceva, micuţo, ştii chiar prea multe pentru vârsta ta... Da trebuie să ştii şi că la oameni nu-i întocmai ca la pisici... adică... e cu mult mai frumos... Iar Pya şi Negrush sunt o pereche frumoasă, când se preschimbă amândoi...

- Au şi copii? a-ntrebat Missy.

Odena a căzut pe gânduri, părând să chibzuiască dacă să îi răspundă... şi ce să îi răspundă...

- Au unul singur, a spus, într-un târziu.

- Şi unde e? a mai întrebat Missy, uitându-se ciudat la mine, aşa cum se uita şi Grysh. Îl ţin ascuns acolo, în Palat? E om, sau e pisoi?

- E om, a zis Odena, uitându-se şi ea la mine. Şi nu e la Palat. E-aici, cu noi.

Eu m-am retras cu-un pas şi am încremenit, aproape temându-mă c-aveam să împietresc şi să rămân acolo, în cimitir, fiind propria mea statuie şi propriul meu mormânt. Adică nu era de-ajuns că eram fata unei vrăjitoare bătrâne, mai aveam drept tată şi-un motan? Un motan despre care spusese Missy, mai devreme, că-i era tată şi lui Grysh? Adică pisoiul meu îmi era frate? Şi de-asta pricepeam eu graiul mâţelor? Şi poate că, în nopţile cu lună nouă, puteam să mă transform într-o pisică?

- Da, poate că da, a răspuns Odena – şi aşa mi-am dat seama că gândisem cu glas tare.

- Şi tu ce-amestec ai în toate astea? am mai spus. De ce ai zis nu tocmai când te-am întrebat dacă eşti mama mea? De ce n-ai zis doar nu?

- Îţi povestesc pe drum, mi-a promis ea. Acum să mergem. O trezim pe Shyma, îi luăm cu noi şi pe cei doi deja treziţi... Fiindcă Pya îl îndrăgeşte pe Negrush şi Negrush îşi îndrăgeşte ibovnicele, fie ele mâţe sau femei, aşa cum nu îşi îndrăgeşte nici unul dintre ei copiii... Şi, oricum, Negrush habar nu are că printre multele lui odrasle e şi o fetiţă...

- Încurcată poveste, a spus Missy, scoţând un sunet care aducea cu un oftat... Dar haideţi, treziţi-o pe Shyma, am pierdut deja mult prea multă vreme...

- Şi-o să mai pierdem un strop, a spus Odena, ca să ne hotărâm cine-o trezeşte, eu sau Sushush?

- Ce importanţă are? a întrebat-o Grysh.

- Are, i-a răspuns ea. Statuile trezite la viaţă nu ies din vorba celui care le trezeşte. Şi întrebarea este cine o poate struni mai bine pe Shyma, care-a avut cândva puterea de a deschide porţi între lumi: Sushush, o copiliţă care are puterea vrăjitorească-n sânge, sau eu, o femeie-n toată firea, dar care s-a născut din muritori de rând şi care nu-i decât o vrăjitoare ucenică?

* * *  

Pentru cititorii dornici să dea o mână se ajutor la scrierea poveştii, întrebările au fost următoarele:

1. Cine o trezeşte pe Shyma?

• Sushush
• Odena

2. Sushush se poate transforma în pisică?

• Da
• Nu

Rezultatele sondajului - aici.

EPISODUL URMĂTOR