- Nici în mine n-ai încredere, tată Gheb? a susurat pe neaşteptate Odena, cu un zâmbet ghiduş în colţul buzelor şi făcându-ne mie şi celor două pisici cu ochiul – pe furiş.
Ghebosul s-a întors spre ea, a privit-o chiorâş, s-a scărpinat în cap, holbându-se uimit în sus când degetele lui de piatră au hârjâit, strecurându-i-se printre firele rare ale părului sculptat, şi într-un târziu s-a luminat la faţă, de parcă peste trăsăturile lui dăltuite ar fi dansat o rază de soare.
- Odena! Odinuţa! Eşti mireasă?! Te măriţi?
Ea a zâmbit dulce, cu gropiţe în obraji.
- Da, tată Gheb! Mergem la nuntă! Rotta, Onna şi Ylla au plecat înainte, ca să ajute la pregătirea ospăţului.
- Unde-au plecat? a întrebat el, de data asta mai degrabă nedumerit decât neîncrezător.
Odena a şovăit o clipă, apoi s-a grăbit să-l lămurească:
- La Palat. Nunta se face la Palat, pentru că vrăjitoarea Pya e naşa mea, pricepi?
- Piatra pricepe toate graiurile, a spus pocitania Aci, cu glasul Shymei, iar pocitania Norev a mieunat – de-ai fi jurat că mieunase Missy!
- Piatră... e repetat Ghebosul, pârând să se trezească iarăşi dintr-un vis.
Pe urmă s-a uitat la Shyma, la Ratan, la mâinile lui...
- Vrăjitoarea de stâncă, a şoptit apoi. Shyma? Cea mai veche statuie din cimitir?! Şi bunicul Ratan?! Statuia bunicului... că bunicu-neghiobu a murit când aveam eu trei ani... Şi eu?!
A bătut de mai multe ori din palme, de parcă nu s-ar fi putut sătura de sunetul pietrei lovind în piatră...
- Sunt mort, nu-i aşa? a întrebat-o pe Odena. Sunt... statuia mea?
- Statuia şi stafia... m-am trezit eu vorbind. Eşti mort şi nu te poţi întoarce acasă – ai băga tot satul în răcori!
El a părut să chibzuiască adânc.
- Da, a zis, pesemne că da... Da tu, ghindoaco, cine eşti? Vreo rudă de-a mea?
- N... nu, nu... nu cred, m-am bâlbâit eu.
Fiindcă, la urma urmelor, dacă Ghebosul era rudă cu vrăjitoarea Pya? Sau cu Negrush?
- Dacă ai înţeles că nu te poţi întoarce, atunci, hai, vino, mergem cu toţii la Palat... La nuntă, cum spuneam..., a zis Odena.
Ghebosul a strâmbat din nasul lui de piatră, mormăind:
- Mda, mda, cred că nu am de-ales...
- Nici noi nu mai avem de-ales? s-a amestecat Missy. Adică... mergem pe drumul ăsta, intrăm în... toamna Shymei?
- Nu-i toamna mea, a părut să se supere femeia de piatră. Nu-s eu Stăpâna Anotimpurilor!
- Nu mai putem ieşi, i-a spus Grysh lui Missy. Cred că în cimitir a început să se adune lumea...
- De asta poţi să fii sigur! exclamat Odena. Haideţi, să mergem! Sushush, cred că Ratan ar trebui s-o ia înainte, deschizător de drum... Statuile neghioabe au un zeu al lor, le apără de rele, a adăugat, râzând.
Ideea mi s-a părut bună, aşa că i-am cerut bătrânului de piatră s-o pornească pe poteca largă dintre copacii cu frunze ruginii.
Talpa lui grea a stârnit praful, un fuior subţire, care s-a ridicat, învârtejindu-se, a dispărut deasupra frunzişului şi a coborât înapoi cât ai clipi, mai des, mai mult – trâmbe când negre şi când roşii, ca o pâlnie uriaşă... Şi mi-am adus aminte de vârtejul din care apăruse Sheeda, pe Dealul Mic, în zori.... însă ăsta, la care mă uitam acum, era cu mult mai mare şi cu mult mai urât...
Missy şi Grysh au miorlăit, speriaţi, şi el a zis:
- Hait! Sushush, Odena, mă tem că... vine cineva...
- ... Stăpâna Anotimpurilor! a strigat Aci, cu vocea Shymei, iar Norev a adăugat, imitând fără greş glasul Odenei:
- De asta poţi să fii sigur!
* * *
Pentru cititorii dornici să dea o mână de ajutor la scrierea poveştii, întrebarea a fost următoarea:
Cine apare din vârtej?
- Vrăjitoarea Pya
- Sheeda
- Ylla
- Ubru-Cu-Du-Bru (piticul cu patru capete, logodnicul Odenei)
- Motanul Negrush
- Altă pisică / alte pisici
- Alt om / alţi oameni
- Altă creatură / alte creaturi
- Nimeni
Am votat pentru "alte pisici", ca să fim cât mai multe...
RăspundețiȘtergereEu scriu în numele lui Missy care se simte foarte importantă fiind personaj de poveste şi având atâtea replici...
RăspundețiȘtergereÎn primul rând episoadele sunt prea scurte. Vrem mai mult.
În al doilea rând, din vârtej cred că e logic să apară Ubru-Cu-Du-Bru, logodnicul nerăbdător... :) Poate să aducă şi un motan cu el, nu strică niciodată. :) Din câte îmi amintesc Odenna nu era tocmai fericită să se mărite, deci ar fi interesant de văzut cum va reacţiona... :)
Diana+ Missy
@Vania: Ai dreptate, vrăjitoarele trebuie să fie înconjurate de cât mai multe pisici... :)
RăspundețiȘtergere@Diana, Missy: O să-ncercăm să scriem şi episoade mai lungi, în măsura timpului liber... Da, pe de altă parte, ne gândim că, dacă aunt mai scurte, poate mai multă lume răbdare să le citească - şi poate mai şi votează... :)
Imi place tare mult povestea si abia astept episodul urmator.
RăspundețiȘtergereNe pare bine că-ţi place.
RăspundețiȘtergereSperăm că le mai place şi altora şi c-o să mai adunăm câteva voturi pentru acest episod :)
vero, nu e vorba de lungime
RăspundețiȘtergeree vorba de flux
de fluxul neîntrerupt al poveştii
care e dat de întâmplările în sine
de magia intrigilor şi apariţiilor
altfel, suspansul e intens
şi te trimite mai departe
dintre toate încercările
de pe blogurile noastre
asta a ta de aici e cea mai grea
căci nu poate fi uşor să construieşti
aproape din nimic
o reţetă în continuă schimbare
cu personaje din alte basme
şi chiar din basmele blogurilor
care clădesc o poveste interactivă
cu final dirijat dar neaşteptat
tocmai de aceea trebuie să continui
cu încredere şi inspiraţie
dincolo de numărul voturilor
şi ştii ceva?
eu întotdeauna am crezut
că tot ceea ce facem pe bloguri
e mai important decât zbaterea
din lumea reală
întotdeauna am crezut că bloguirea rămâne
dacă o fi asta cea mai nepieritoare carte?
să ştii că-mi place
ubru-cu-du-bru
muzica elaborată, căutată
a numelui şi identităţii sale
are votul meu transparent
Mulţumesc pentru încurajare, Lucky!
RăspundețiȘtergereFiindcă îţi place Ubru-Cu-Du-Bru, o să-ţi spun, ca să zic aşa, un secret: vine de la abracadabra - un cuvânt care mi-a plăcut dintotdeauna :)
Citit, votat :)
RăspundețiȘtergereMai vrem!