12 - Piticul şi trubadurul

EPISODUL PRECEDENT

Vârtejul a dispărut ca printr-un farmec, aşa cum apăruse, dar a lăsat pe drum, la numai doi paşi în faţa lui Ratan, pe cineva...

- Ubru-Cu-Du-Bru! a strigat Odena.

- Chi-ar-ar-ar eu-u-u-u! a răspuns arătarea, prin patru guri deodată.

Şi chiar era o arătare. Un pitic, cu nu mai mult de două şchioape mai înalt ca mine, fără nimic hidos din tălpi până la gât – adică până la cele patru gâturi! Gâturi lungi, cam de cinci ori mai lungi decât un gât obişnuit. Şi fiecare purta, fireşte, câte un cap. Capete de bărbaţi în floarea vârstei: unul cu barbă, al doilea cu o mustaţă subţirică, al treilea cu tot părul feţei bine ras, dar cu al capului lung, şi atârnându-i într-o coadă împletită, lungă cât gâtul, şi al patrulea spân.

Capul bărbos s-a-ntins spre mine.

- Porunceşte-i Shymei să nu mai mişte şi să nu mai scoată nici o vorbă fără voia ta!

- Stăpână, nu..., m-a rugat Shyma, dând să-şi pună şi ea piciorul pe drum, lângă Ratan.

- Opreşte-o! a strigat bărbosul.

Eu l-am privit nedumerită, m-am întors spre Shyma.... şi m-am simţit deodată trasă de fustă – din două părţi. Erau Missy şi Grysh.

- Opreşte-o! a miorlăit pisica.

- N-ai ce pierde! a adăugat motanul.

- ... fără voia ta! a zis pocitania Aci, cu vocea capului bărbos, iar Norev a adăugat, cu vocea Shymei:

- ... stăpână...

- Opreşte-te şi taci! m-am răstit eu la Shyma.

Ea a încremenit cu un picior în aer, deasupra drumului prăfos.

- Să se îndepărteze de drum, a spus capul cu coadă. Să stea lângă intrarea în tunel.

- Du-te lângă intrare, am poruncit eu, şi stai acolo, fără să te mişti şi fără să vorbeşti.

Femeia de piatră s-a întors lângă gura închisă a tunelului, încet, cu paşi târşiţi.

Eu m-am întors spre Patru-Capete.

- Acum îmi spui şi mie de ce a trebuit să dau porunca asta?

- Da, sigur, a zis capul spân. Dar să începem cu-nceputul, avem timp.

- Ba n-avem, m-am burzuluit eu. Trebuie s-ajung până deseară la Palat.

- O s-ajungi, a zis el. Dacă ai puterea pe care am vrea noi s-o ai...

Noi?

- Care noi? Sau care voi? am întrebat.

- Să-ncepem cu-nceputul, a spus bărbosul. Uite, eu sunt Ubru...

- ... Cu..., a zis mustăciosul.

- ... Du..., a adăugat capul cu coadă.

- ... Bru, a-ncheiat spânul.

- Ubru-Cu-Du-Bru, am spus eu cele patru nume cap la cap. Eu sunt Sushush, pisicile sunt Grysh şi...

- Ştim, m-a întrerupt Ubru, şi trupul celor patru capete a-ntins o mână, arătând cu degetul, pe rând, către cerceii Odenei. Unul trimite la Palat, în oglinda din Tainiţa Neagră, tot ce se vede în jur, iar celălalt - tot ce se-aude.

- Tainiţa Neagră? s-a minunat Odena, în timp ce Missy îmi sărea în braţe, parcă în căutarea unui adăpost. Eu nu ştiam că în Palat există o asemenea tainiţa - şi o asemenea oglindă...

- Tu nu ştii multe, a repezit-o Ubru. Aşa că taci şi-ascultă, poate mai afli câte ceva acum...

- Piticul ăsta n-o să fie un soţ prea drăgăstos..., a şoptit Missy la urechea mea.

- Dar o să fie un soţ care aude foarte bine, a spus Bru. Şi care înţelege graiul mâţelor. Noi, adică eu, Ubru-Cu-Du-Bru, am deprins tainele magiei de la Loena, o farmec-făcătoare din lumea unde am fost, pe vremuri, rob şi măscărici...

- Eu... a miorlăit Missy încetişor, lipindu-se de mine, eu n-am vrut să....

- Ştiu, pisicuţo, n-ai vrut să mă superi, a zis Cu. Şi nu m-am supărat... Îmi pare rău doar fiindcă nu ţi-au dat ascultare, ar fi trebuit să mergeţi prin tunelul tău... Acolo nu era nici un pericol...

- Şi aici e? a-ntrebat Grysh, în timp ce Missy mieuna triumfătoare.

- Da, poate... încă nu ştiu prea bine ce e cu Shyma, trebuie să mă lămuresc, a răspuns tot Cu. Dar haideţi să ne retragem şi noi spre gura tunelului, să nu mai stăm aici, în drum....

I-am poruncit lui Ratan să se urnească şi ne-am aşezat, cu toţii, lângă statuia pisicii albe – una dintre cele două care străjuiau drumul.

- Poate am fi intrat în tunelul ei, dacă nu m-ar fi speriat urâciunile astea albastre, am spus, arătând spre Aci şi Norev.

- Urâciunile, cum le zici tu, nu fac nici un rău, a zâmbit Cu. Sunt doar neastâmpărate şi curioase, mereu cu poftă de hârjoană... Erau cu mine, au văzut-o pe Odena în oglindă şi, când au simţit că se deschide tunelul, s-au grăbit să vină la ea.

- Şi în tunelul ăsta cum au ajuns? am întrebat.

- Au simţul scurtăturilor, al scurtăturilor nevăzute, m-a lămurit Cu. Şi în drumul de aici se deschid multe scurtături – cred că nu sunt găuri de vierme, nu dau în alte lumi, dar ar putea să dea în alte vremuri... De asta am venit încoace într-un vârtej atât de urât... e cel mai puternic soi de vârtej, n-alunecă pe căi greşite...

- Şi un vârtej din ăsta nu ne poate duce la Palat pe toţi?

Cele patru capete mi-au surâs cu părere de rău.

- O, nu, Sushush, mi-a răspuns Du, tu trebuie s-ajungi acolo fără prea mult ajutor din partea altor puteri vrăjitoreşti... Fiindcă numai aşa ne putem da seama dacă o să ne fii de vreun folos...

- Cum adică să vă fiu de folos? m-am mirat eu, dar capul Du a continuat să vorbească, fără să mă ia în seamă.

- N-aş fi venit încoace, te-aş fi lăsat să intri pe drum, dar m-am gândit că primejdia e poate prea mare, nu numai pentru tine, pentru toată lumea asta, a noastră... Fiindcă, pe când trăia, Shyma s-a jucat, cum s-ar zice, cu focul, şi a ajuns să fie posedată... de mai multe făpturi, şi rele şi bune, care şi-au căutat adăpost în statuie când creierul ei a început să putrezească... Era singurul loc unde se puteau duce, pentru că n-au putut veni încoace decât părăsindu-şi pentru totdeauna trupurile de pe alte tărâmuri şi, dacă n-aţi fi trezit-o, ar fi rămas acolo, amorţite... Acum se pare că e stăpânită de una dintre ele, dar nu pe deplin, căci, atâta vreme cât nu-şi aminteşte cine a fost pe când era din carne, statuia nu face nimic fără voia ta, Sushush, pentru că tu ai trezit-o... Însă făptura care o stăpâneşte din interior te poate amăgi, aşa cum te-a făcut să intri în tunelul ăsta şi să deschizi drumul... Iar eu mă tem că e făptura rea, adică nardul, fiindcă altminteri te-ar fi lăsat să pleci prin tunelul pisicii...

- Nardul...? a zis Odena. Păi eu am auzit de narzi...

- Şi eu, a spus statuia Ghebosului. Pe când trăiam, bătrânii din sat spuneau că narzii sunt nişte umbre...

- Da, aşa e, a încuviinţat Ubru, am să vă povestesc, o să vă lămuresc cum stau lucrurile... Dar, până una alta, fiindcă tot mi-am adus aminte că statuile din cimitirul ăsta pot fi posedate şi fiindcă Aci şi Norev pot intra cu trup cu tot în piatră... Da, da, a continuat, după ce a chibzuit o vreme scărpinându-se în barbă, cred că ar putea intra în statuile pisicilor şi ar putea pune pe fugă sătenii din cimitir, ca să plecaţi nestingheriţi prin tunelul lui Missy... Iar eu aş încerca, între timp, să aflu cine o conduce, din interior, pe Shyma... Binele, sau Răul?

- Da, da, să plecăm prin tunelul meu! s-a bucurat pisica.

Piticul şi-a fluturat o mână către Aci şi Norev, care s-au apropiat, supuse. El şi-a pus câte o palmă pe fruntea fiecăreia.

- Aşa le dă porunci, mi-a şoptit Odena. Poate pătrunde în gândurile lor...

Pocitaniile albastre au început să râdă şi să ţopăie, încântate. Aci s-a lipit de statuia pisicii albe, şi-a frecat obrazul de ea şi... s-a făcut nevăzută. Iar pisica a clipit imediat din ochi şi s-a arcuit, ca după un somn lung...

Norev şi-a frecat obrazul de cealaltă pisică şi... a început să plângă.

- Hopa! a exclamat Bru. Se pare că locul e ocupat... De altcineva care poate intra cu trup cu tot în piatră... Şi cred că ştiu de cine... Îmi amintesc că afurisitul ăla a venit să se uite împreună cu mine în oglinda din Tainiţa Neagră şi că a dispărut apoi... Credeam că s-a dus să tragă un pui de somn.... şi probabil că trage acolo un pui de somn...

Patru Capete s-a repezit la statuia pisicii roşcate şi lovit-o cu încheietura unui deget, ca şi cum ar fi ciocănit la o uşă, bombănind, pe rând, din cele patru guri:

- Cine doarme...

- ...se trezeşte...,

- ...afară...

- ...se năpusteşte...

S-a auzit un mieunat prelung, supărat, de mâţă călcată pe coadă, gura statuii s-a deschis larg şi din ea a ţâşnit o pisică în carne şi oase. O pisică albă cu negru, care semăna destul de bine cu Missy...

Norev a râs, a frecat din nou de statuie şi a dispărut în interiorul ei, însufleţind-o.

- Luck! a exclamat Odena, cu ochi la pisica nou venită. Luck, motanul-trubadur!

Luck s-a grăbit să se alinte de fusta ei albă şi i-a răspuns miorlăind melodios:

- Chiar el, frumoasă vrăjitoare, cu strune dulci în loc de gheare...

- Pya o să facă foc şi pară dacă o să-i spun unde te-ai ascuns! a mârâit Ubru. Ce-ai căutat acolo?

Motanul s-a lipit mai tare de fusta Odenei.

- O, vai, şi eu să ştiu aş vrea... A fost un vis... de catifea...

- De ce vorbeşti în versuri? l-a întrebat Grysh.

- Eu asta ştiu şi asta fac. Când nu vorbesc în versuri, tac...

- Ce frumos, ce frumos, a mieunat Missy. Dar, adăugat apoi, nedumerită, unde se duc mâţele alea de piatră?

Cele două statui de pisici se îndepărtau, alene, pe drumul dintre copaci.

- Caută cea mai bună scurtătură... ca să-i sperie cel mai tare pe săteni când se vor ivi, ca din pământ... Trebuie să-i pună pe toţi pe fugă, ca să rămână cimitirul pustiu şi să vă puteţi întoarce în tunelul lui Missy. E de ajuns că v-a văzut Rotta, nu trebuie să vă mai vadă şi alţii... Şi, mai ales, nu trebuie să daţi ochii cu Ylla... pe care nu e prea uşor s-o pui pe fugă... De fapt nu ştim cine e Ylla, de partea cui e, câtă putere are... dar suntem siguri că, trăind în casa ei, ai deprins şi o parte dintre puterile ei, Sushush... Ai învăţat câte ceva din fiecare vorbă rea, din fiecare palmă.... Nu ştim prea bine nici de partea cui e Sheeda, dar se pare că tu îi eşti dragă... Oricum ar fi, fetiţo, dacă cimitirul nu se goleşte, trebuie să-ţi încerci norocul pe drumul ăsta... sau să renunţi. Însă nu te-aş sfătui să te întorci la Ylla... Mergi la Palat sau pleci în lumea largă...

- Merg la Palat, am spus eu. După ce îmi povesteşti despre narzi.

- Da să nu fie o poveste prea lungă, s-a amestecat Grysh. Am pierdut deja atât de mult timp...

- Narzii sunt umbrele Morţii... ascunse sub umbrele Porţii, a mieunat solemn Luck.

* * *

Pentru cititorii dornici să dea o mână de ajutor la scrierea poveştii, întrebarea a fost următoarea:

Ce se întâmplă cu Aci şi Norev?

• Reuşesc să pună pe fugă pe toată lumea din cimitir
• Sunt puse pe fugă de Ylla
• Greşesc scurtătura şi ajung în cimitir într-un moment din trecut
• Greşesc scurtătura şi ajung în cimitir într-un moment din viitor

Rezultatele sondajului - aici.

EPISODUL URMĂTOR