16 - Dezvăluiri

EPISODUL PRECEDENT

- N-o mai las să-ntemniţeze pe nimeni! s-a auzit un mieunat cunoscut.
M-am întors spre dreapta şi am văzut o uşă deschisă – o uşă care până atunci nu existase. În faţa ei stăteau doi motani – n-aş putea spune de unde am ştiut că erau motani amândoi! Dar unul era leit Grysh al meu, iar celălalt părea să fie motanul negru care apăruse ca prin farmec pe Dealul Mic, după întâlnirea mea cu Sheeda. I-am aruncat lui Luck o privire întrebătoare.
- Da, Sushush, e Negrush, a zis el, părând încântat că rima exista de la sine.

Tata, mi-am spus, dar nu m-am gândit prea mult la asta, eram prea uluită de ceea ce se vedea dincolo de uşa deschisă: o adevărată oaste de pisici!
- E oştirea noastră, m-a lămurit cealaltă Sushush. Pisicile sunt cei mai buni luptători împotriva narzilor, poate tocmai fiindcă narzii – tartorii narzilor – pot lua uneori chip de pisică.
- Cine-o conduce? a întrebat Grysh al meu, şi am ghicit ce răspuns i-ar fi plăcut să primească.
Se pare c-a ghicit şi celălalt Grysh.
- N-o conduc eu, a zis el.
Eu m-am uitat la Negrush.
- Nici eu, s-a grăbit să spună motanul negru. O conduce Natasha, cea mai curajoasă pisică din univers. Şi nu e nesăbuită, ca Shyma. Sunt mândru fiindcă, într-un el, e rudă cu mine. E chiar mai curajoasă decât tine – decât voi, a adăugat, cuprinzându-ne pe mine şi pe cealaltă Sushush într-o aceeaşi privire.
Din învălmăşeala de pisici s-a desprins, ca la poruncă, o pisicuţă foarte vioaie, cu lăbuţele de un alb imaculat.
- Eu sunt Natasha, a miorlăit ea, pe un ton destul de războinic. Mă bucur c-aţi venit la noi. De fapt vă aşteptam, Vaanya a spus c-o să veniţi, şi lui nu i se întâmplă prea des să greşească!
- Cine e Vaanya? s-a grăbit să-ntrebe Missy, curioasă ca de obicei
- Preotul prezicător, i-a răspuns Natasha, părând încântată de întrebare, şi mi-am dat seama că era foarte vorbăreaţă din fire. Cel din Hrubă.
- Hruba de sub Dealul Mare, a spus cealaltă Sushush. N-a fost distrusă când s-a surpat dealul.
- Vaanya stă aproape tot timpul în Hrubă, în încăperile de deasupra, a continuat Natasha. În cele de dedesubt stă vrăjitoarea Dyana, stăpâna cărţilor şi a trovanţilor! Trovanţii ăştia sunt o chestie foarte periculoasă. Numai Dyana şi Missy îi pot stăpâni!
- Missy? m-am mirat eu. Missy a noastră? Şi ea e şi aici în... ăă... viitor?
Missy a mieunat prelung, speriată şi încântată în acelaşi timp.
- Îhî, chiar aşa, a zis Natasha. Da nici mie nu mi-e frică de ei! Sunt la fel de curajoasă cum a fost Sakura!
- Cine-a fost Sakura? a întrebat tot Missy.
- Motanul vrăjitor. Şi un mare războinic, a răspuns de data asta celălalt Grysh. Şi un suflet nobil, zău aşa. Şi-a dăruit câteva vieţi ca să-i salveze pe alţii. Asta l-a slăbit, şi era cât pe ce să fie ucis de narzi, sau luat în robie, în tărâmul lor. L-au salvat aaeelii. Dar nu mai e printre noi, l-au luat la ei, acum nu mai poate sta decât în tărâmul cu cinci cuprinderi, cum îi spunea menestrelul Trom. Ştiţi, a cincea cuprindere a timpul, care nu lipseşte de nicăieri. Numai că în lumea aaeelilor oricine se poate plimba prin el, şi înainte, şi înapoi, după bunul său plac. Poate că e o lume mai bună...
- Şi de ce nu se mai poate întoarce Sakura de-acolo? am zis eu, bucuroasă fiindcă reuşisem să pun întrebarea înaintea lui Missy.
- Fiindcă acum e aaeel, mi-a răspuns Natasha. Numai aşa a putut fi salvat. Iar aaeeli nu pot sta în lumea noastră decât pentru foarte puţină vreme, şi asta numai dacă au un har aparte... Fiindcă n-au loc, nu ştiu cum să îţi spun ca să pricepi... N-au loc, aşa cum n-ai tu loc într-o foaie de hârtie...
- Dar Luck a fost la ei şi s-a întors, mi-am adus eu aminte. Aşa ne-a povestit Ubru-Cu-Du-Bru.
- Am fost, dar nu eram rănit. Nu m-au salvat, m-au întărit, a spus Luck. M-au dat oleacă peste cap şi-acuma sunt un pic schimbat...
- Luck s-a preschimbat în imaginea lui în oglindă, înţelegi? m-a întrebat Natasha. Asta se poate face numai când eşti scos din lumea ta şi dus într-o alta, cu o „cuprindere” în plus... Adică, uite, gândeşte-te tot la o foaie de hârtie; n-o poţi întoarce pe partea cealaltă fără s-o iei de pe masă, înţelegi? Oricum, asta îţi dă puteri deosebite şi îţi lungeşte viaţa, dar trebuie să fii pe deplin sănătos. Sănătos tun. Narzii vin în lumea noastră şi ca să se ”dea peste cap” aici, cum a zis Luck. Şi e musai să-i împiedicăm!
- Dar în lumea noastră trăiesc totuşi doi aaeeli, adică două aaeele, s-a amestecat cealaltă Sushush. Numai că aaeelii nu pot sta aici decât împărţindu-se în patru. Sunt cele patru proiecţii tridimensionale ale unui corp cvadridimensional.
Eu am căscat ochii cât cepele.
- Ce-ai spus? Proiecţii? Tridimensional? Cvadridimensional? Nu pricep nimic.
Ea a râs.
- Scrie în cărţile Dyanei. Poate-o să-ţi explice ea. Deocamdată e de-ajuns dacă-nţelegi că un aaeel nu poate sta aici decât dacă se împarte în patru făpturi diferite. Şi că nu se ştie dacă încercarea de a se întoarce în lumea lui, redevenind unul singur, are sorţi de izbândă. Dar din lumea lor au venit aici două femei. De fapt, femei nu e cuvântul potrivit, însă nu ştiu altul mai bun. Au venit şi s-au împărţit cum îţi spuneam. Una a venit ca să ne-ajute. Iar cealaltă, nu ştiu... poate ca să se distreze...
- Ne spui povestea lor? a miorlăit dulce Missy, frecându-se de picioarele celeilalte Sushush.
- Vă spun câte ceva despre cea care a venit în ajutorul nostru... În vremea despre care ne-a povestit Ubru-Cu-Du-Bru, în locul numit Râpa Amăgirilor au apărut trei aaeele, trei surori gemene: Criiseela, Striiba şi Zaarda. Una dintre ele, Criiseela, e cea care se află acum aici, iar Striiba şi Zaarda o ajută cum pot, din tărâmul lor – sau posedând pentru scurtă vreme de câte cineva de aici, aşa cum au făcut-o cândva cu Loena, farmecfăcătoarea care i-a fost cândva stăpână lui Ubru-Cu-Du-Bru. Vaanya le e uneori gazdă vremelnică şi, de când e în palatul meu, le-a primit de câteva ori şi Odena.
- Şi unde sunt cele patru făpturi în care s-a preschimbat Criiseela? Cunoaştem vreuna dintre ele?
De data asta curiosul a fost Grysh, Grysh al meu.
- Cunoaşteţi trei, iar pe a patra o veţi cunoaşte, a râs Natasha – aşa cum poate să râdă o pisică. Una e Dyana, stăpâna trovanţilor, una e Pya, una sunt eu şi alta e... Negrush!
Întâi nu mi-a venit să cred – apoi m-am uitat la cealaltă Sushush.
- Adică... eu sunt fiica... Criiseela îmi e, adică, şi mamă, şi tată?
- Da, a răspuns ea. Iar Natasha te-a luat... ne-a luat în grija ei. Şi a avut curajul să schimbe trecutul. Uită-te bine, ai mai întâlnit-o....
M-am uitat la pisica războinică. Şi mi s-a părut că se dizolvă, aerul din jurul ei s-a învârtejit dintr-odată, aşa cum se învârtejise pe Dealul Mic, în zorii zilei, şi, tot ca atunci, în faţa mea a apărut Sheeda. Cu şnururile ei roşii. Mi-a zâmbit, mi-a trimis o sărutare pe vârful degetelor şi... a redevenit Natasha.
- Pentru că acum e mai bine să fim pisici cu toţii, a spus ea Şi să benchetuim – mâine e ziua lui Grysh. La adăpostul petrecerii o să-ţi dezvăluim mai multe... Dar acum trebuie să-ţi doreşti să fii pisică!
- Pot să mă... preschimb? am întrebat-o pe cealaltă Sushush.
- Sigur că da! a surâs ea.
- Şi nu e primejdios?
- Ba da, este. E o încercare. Şi eu am trecut prin ea... Trebuie să vedem dacă eşti puternică, fiindcă în clipa preschimbării, a primei preschimbări, narzii încearcă întotdeauna să-ţi intre în trup, să te ia în stăpânire. Dacă izbuteşti să-i ţii o dată la distanţă, o s-o faci mereu.
- Şi dacă nu reuşesc? am întrebat.
- Dacă ai noroc, te alegi doar cu un nard, cu care va trebui să te lupţi până la sfârşitul zilelor tale, cum s-a întâmplat cu Shyma. Numai că ea l-a primit de bună voie – din nesăbuinţă, cum spunea Negrush. Iar dacă ai ghinion, te pot trage în tărâmul lor. Pentru totdeauna.
Am simţit un fior de gheaţă şi am început să tremur.
- Nu te sileşte nimeni să-ncerci. Sau poţi să faci mai întâi altceva, care alungă primejdia şi te scapă de teama de narzi odată pentru totdeauna – n-o să te mai temi niciodată că te-ar putea lua în stăpânire.
- Păi, atunci... Ce-ar trebui să fac?
- Ce-a făcut Luck. Să te laşi dată peste cap de aaeeli. Adică răsucită, aşa numesc ei asta.
- Păi, am şoptit... Şi ce, lui Luck i s-a întâmplat ceva rău fiindcă l-au răsucit?
- Nu, dar el e... era atunci un simplu motan. Tu eşti – nu se ştie ce eşti, dar... Dar, preschimbându-te în imaginea ta în oglindă, s-ar putea să devii o vrăjitoare rea. Şi nemuritoare...
Am rămas cu gura căscată.
- Poţi s-alegi, s-a amestecat Natasha. Nu încerca nimic, rămâi aşa cum eşti – şi vei fi totuşi o vrăjitoare puternică, dar nu ne vei fi de foarte mare folos în lupta noastră. Încearcă preschimbarea în pisică – şnururile roşii te vor ajuta să ţii piept atacului narzilor – şi, dacă izbândeşti, umbrele rele îţi vor ştii întotdeauna de frică. Sau încearcă răsucirea – vei dobândi oricum nemurirea şi, dacă vei rămâne o vrăjitoare bună, ne vei fi cel mai de preţ ajutor. Însă dacă te vei preschimba în vrăjitoare rea te vom cunoaşte imediat – ochii trădează întotdeauna – şi te vom întemniţa înainte de a-ţi da seama cum să-ţi foloseşti puterea. Îţi vei petrece veşnicia în singurul loc din care nici măcar tu nu vei putea să scapi – într-o gaură neagră!
- Ce-i aia gaură neagră? a întrebat Missy.
Nici eu nu ştiam, dar am... simţit şi, într-un fel, am văzut ceva atât de cumplit, încât mi s-a tăiat răsuflarea.
- Tu... ce-ai ales? am întrebat-o pe cealaltă Sushush.
Ea m-a mângâiat pe păr.
- De ce crezi c-arăt aşa după ce-am trăit o mie de ani? I-am lăsat să mă răsucească... şi...
- Şi?
- Nu sunt o vrăjitoare rea, n-am ajuns într-o gaură neagră... Dar uneori fac lucruri bizare... De-aia sunt Aci şi Norev în închisoarea aia... Pur şi simplu nu mi-a plăcut cum arătau... Iar prezicătorul Vaanya zice că e bine să ţinem cont de toanele mele... de tot ce-mi trece prin cap. Însă oamenii se tem de mine, nu sunt zâna cea bună, sunt un rău necesar... Tu poţi schimba asta, într-un fel sau altul, mai greu sau mai uşor, indiferent ce-ai alege acum...
- Şi dacă ajung pe tărâmul narzilor? Sau în gaura neagră? Ce se întâmplă cu tine? Şi cu tărâmul nostru?
- Tărâmul va supravieţui, mai sunt şi alte planuri de luptă împotriva narzilor. Iar eu voi ajunge exact acolo unde-o să ajungi tu. Dar am încredere în tine – tu ai şnururile roşii, pe care eu nu le-am avut  în clipa încercării. Pentru că atunci nu existau...Eu am făcut vraja lor, eu i le-am dat Sheedei. Sau Natashei – dacă-ţi place mai mult să-i spui aşa. Sheeda e numele ei de vrăjitoare – Natasha e cel de luptătoare!

* * *

Pentru cititorii dornici să dea o mână de ajutor la scrierea poveştii, întrebarea a fost următoarea:

Ce face Sushush?

• nu încearcă nimic
• încearcă preschimbarea în pisică
• încearcă răsucirea

Rezultatele sondajului - aici.

EPISODUL URMĂTOR