Adică... nu-mi dădeam seama dacă se mai schimba şi altceva, dar eu... eu mă schimbam, mie mi se-ntâmpla ceva ciudat!
Era... aşa, de parcă m-aş fi strâns, de parcă-aş fi-ncercat să mă înghesui într-o piele mai strâmtă şi, cumva, de-o formă diferită...
Mă micşoram şi, pe de altă parte, ceva trăgea de mine, sau trăgea ceva din mine – părea să mă tragă de şira spinării, ca şi cum ar fi vrut să mi-o scoată-n afara trupului, să mi-o lungească în jos, către picioare...
Iar picioarele... ele păreau să nu-mi mai fie de ajuns, simţeam nevoia să mă aplec, ca să mă sprijin cât mai degrabă şi pe palme!
- Vai, mă preschimb..., m-am miorlăit, şi chiar mi s-a părut că-n loc de „vai”, spusesem „miau”!
Pe urmă m-a cuprins o ameţeală, palatul a părut să se-nvârtească – sub mine, cu mine şi în jurul meu – şi toate colţurile, toate muchiile, i-au dispărut sub umbre, umbre stranii, umbre mişcătoare, umbrelele nimănui! Umbre care-ntindeau spre mine mâini!
- Miaursii! am exclamat, deşi voisem să spun „narzii”...
În clipa aia am simţit pe umeri două mâini şi-am auzit o voce:
- Opreşte-te, opriţi-vă, îţi poruncesc, vă poruncesc!
Era o voce dulce, susurată, vocea celeilalte Sushush... Şi am încremenit, şi totul a încremenit în jurul meu.
- Nu trebuia să se-ntâmple aşa, pe neaşteptate, a continuat ea să vorbească. Voiam să-ţi dau, să-ţi dăm cu toţii nişte sfaturi mai întâi... Ţi-am spus s-ai grijă ce-ţi doreşti! a adăugat, dojenindu-mă... Şi asta ţi-ai dorit-o cu prea multă poftă, te-ai şi văzut pisică, sfâşiind cu ghearele un nard... Aşa că n-am mai reuşit să te opresc, dar pot să te mai ţin acum loc, nu mult, doar câteva minute, atât cât e nevoie ca s-alegi...
„Ce să aleg?” am întrebat, în gând, fiindcă eram ca o statuie, nu mă simţeam în stare să vorbesc.
Dar ea mi-a citit gândul şi de data asta – şi mi-a răspuns:
- Îţi poţi alege un sfătuitor, doar unul singur, care va fi cu tine, care o să-ţi audă gândurile, şi tu o să le-auzi pe ale lui, în vremea preschimbării. Fiindcă ori de câte ori când te preschimbi treci printr-un loc de dincolo de spaţiu şi de timp, şi prima oară te împotmoleşti acolo – unde stau întotdeauna la pândă narzii. Încă nu ştim cum reuşesc!
„Sfătuitor... s-aleg... Pe cine ? Pe cine pot s-aleg?” m-am gândit, năucită.
- Pe mine, a spus ea. Sau pe Pya. Sau pe Sheeda-Natasha. Sau pe Negrush. Sau chiar pe Luck! Să nu-l dispreţuieşti pe Luck, motanul-trubadur. Ştie şi simte multe, şi-ţi poate fi de mare, maaare ajutor! Aşa că... Haide, alege, micuţa mea Sushush! Gândeşte-te la cel ales, spune descântecul şnurului roşu, descântecul care te-ajutat să capeţi şnururile, şi... Şi să nu-ţi fie teamă, o să fie bine! Însă grăbeşte-te, alege-acum, nu mai pot sta prea mult în calea preschimbării tale!
* * *
Pentru cititorii dornici să dea o mână de ajutor la scrierea poveştii, întrebarea a fost următoarea:
Pe cine alege Sushush?
- Pe cealaltă Sushush
- Pe Pya
- Pe Sheeda-Natasha
- Pe Negrush
- Pe Luck
am votat! :))
RăspundețiȘtergereMulţumim, Carmen! :)
RăspundețiȘtergereVotat! :)
RăspundețiȘtergereMulţumim şi miaulţumim! :)
RăspundețiȘtergereVotai si io ,spre binele neamului pisicesc..Da e secret pa cine,mister total :))
RăspundețiȘtergereMiaulţumim pentru vot!
RăspundețiȘtergere(Ne-am prins ce-ai votat, dar nu spulberăm misterul! :) )
Eu credeam că era un episod nou! :(
RăspundețiȘtergereAdevărul este că nu votasem, fiindcă nu ştiam cum e mai bine pentru Sushush. Acum, la a doua lectură, m-am consultat cu Missouri şi ne-am hotărât. :)
Vă mulţumim pentru vot! :)
RăspundețiȘtergerehmmm
RăspundețiȘtergeren-am mai votat asta?
bine, poate mă lasă (şi)memoria:)
Ţine minte programul din spatele sondajului - dacă ai mai votat n-ar trebui să te lase să votezi din nou (nu permite decât modificarea votului) :)
RăspundețiȘtergerela cât de 'pricipită'-s eu la programe...
RăspundețiȘtergere:)))
am votat, să fiu sigură