luni, 10 mai 2010

15 - Vorbe în ploaie

- Bine-aţi venit, a spus cealaltă Sushush, şi a zâmbit – cel mai frumos şi cel mai cald zâmbet pe care-l văzusem vreodată, sau poate că mi se părea numai, cu gândul – sau cu speranţa? – că mă priveam pe mine, aşa cum aveam să arăt într-o bună zi, frumoasă ca o zână din poveştile pe care mi le torcea Grysh la ureche în nesfârşitele seri mohorâte de iarnă. Vă aşteptam, a adăugat. Haideţi, intraţi, nu staţi în ploaie.
Avea şi voce dulce, cea mai dulce voce din lume, ca un susur de apă, ca un cântec de leagăn...
- Vorba ei miere împarte, dulce ca vraja de moarte, a şoptit din nou Luck la urechea mea.
Dar ea părea să poată auzi orice...
- Da, bătrâne trubadur, a spus, cu blândeţe şi îngăduinţă, ştii tu ce ştii, vrăjile de moarte sunt dulci – dulcege ca mirosul unui leş... Dar prin căpşorul tău de motan cutreieră cumva ideea că aş dori să-mi curm singură viaţa?
Şi, rostind aceste vorbe, a arătat spre mine! Am simţit fiori străbătându-mă din cap şi până-n tălpi şi am strâns-o pe Missy în braţe cu atâta putere încât a mieunat scurt, a nemulţumire şi a spaimă.
Aşadar mă aveam într-adevăr în faţă pe mine, chiar pe mine, aşa cum aveam să arăt cândva, tânără şi frumoasă... Peste o mie de ani, tânără şi frumoasă? Era cu putinţă? Cine eram eu, ce puteri aveam, cu ce ţel ascuns venisem pe lume, din împreunarea unei vrăjitoare cu un motan? Şi de ce mi se întâmplau mie toate astea, de ce nu puteam fi o fetiţă ca oricare? Mi-am dorit dintr-odată să mă întorc în casa Yllei, să nu fiu decât nepoata ei, fiica surorii ei înecate, să cresc în preajma ei, îndurându-i toanele şi bătăile până când aveam să fiu destul de mare ca să plec la casa mea...
Şi m-a cuprins o ameţeală, şi lumea a părut deodată să se clatine...
- Nu! a strigat cealaltă Sushush şi a fost ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un vis, cu mâinile ei strângându-mă de deasupra coatelor. Ai grijă ce-ţi doreşti, micuţă Sush, şnururile roşii sunt uneori prea grăbite să-ţi împlinească voia...
- N-o atinge, n-o atinge! a miorlăit supărat Luck. Vrăjile nu i le stinge!
- Nu-i sting decât vrăjile necugetate, trubadurule, a susurat ea. Şi nici măcar nu ştiu dacă i le pot stinge întotdeauna...
- Nu cred, nu cred de loc ce spui, în vorbe multă miere pui, dar sunt minciuni, nu mă-ndoiesc şi ştiu c-aici toţi şuşotesc...
- Şuşotesc vorbe nechibzuite, a zâmbit ea. Ştiu c-ai mai dat o raită pe aici, ştiu că te-ai furişat în bucătărie să tragi cu urechea, ştiu că ai fugit când ai văzut-o pe Shyma...
- Ai văzut-o aici pe Shyma? m-am încruntat eu. Şi de ce nu ne-ai spus nimic?
Luck s-a frecat de obrazul meu, parcă cerându-şi iertare.
- Păi, cum să zic, am chibzuit, şi m-am gândit, m-am răzgândit, şi n-am găsit o rimă bună, ca să îmi placă, ştii, cum sună...
Cealaltă Sushush a început să râdă, iar eu am simţit că mă zbârlesc toată, ca o mâţă încolţită de câini. Şi mi-am adus aminte că Grysh îl întrebase pe Luck de ce vorbeşte în versuri, iar trubadurul cu gheare, coadă şi mustăţi răspunsese: Eu asta ştiu şi asta fac. Când nu vorbesc în versuri, tac...
- Eu am auzit şi versuri fără rimă, m-am burzuluit. Astă iarnă au trecut prin sat nişte menestreli, şi cântecele lor erau foarte frumoase, chiar şi atunci când le lipsea rima!
- Vai, da, se poate, ştiu că da... Dar e sub demnitatea mea! Şi, ştii, eu nu cânt, eu vorbesc – adică vorbe miorlăiesc...
- Şi nu le poţi miorlăi decât în ploaie? s-a amestecat Grysh. De când mă ştiu n-am mai fost atât de ud, zău aşa! Să intrăm în palatul ăsta, sau să ne-ntoarcem de unde-am venit!
Cealaltă Sushush a zâmbit din nou şi l-a mângâiat.
- Dragul meu Grysh! a spus. Mi-ai lipsit, să ştii. Poate mă împaci cu Grysh cel de aici. Dar haideţi, să intrăm. Ploaia asta n-o să se oprească prea curând.
A făcut un semn şi uşa s-a deschis, adică a dispărut, ca şi cum ar fi supt-o pereţii... Şi, după ce am intrat, a reapărut ca prin farmec în urma noastră.
M-am înfiorat, temându-mă că poate intraserăm şi noi într-o închisoare...
- Nu te teme, a spus stăpâna palatului. Nu-ţi fac nici un rău. Şi nu ţi-aş putea face nici dacă aş vrea, a adăugat, după o tăcere de o clipă. Ar însemna să-mi fac rău mie însămi, înţelegi, micuţa mea Sush?
Am ridicat din umeri şi am strâmbat uşor din nas, fiindcă mă simţeam nedumerită şi nemulţumită. Şi obosită...
Am lăsat-o pe Missy jos, iar Grysh şi Luck au sărit lângă ea. Pe urmă am încercat să-mi scutur apa de haine, în timp ce îmi roteam privirile în jur. Ne aflam într-o sală imensă, rotundă, cu pereţii golaşi de culoarea fildeşului şi acoperită de o cupolă înaltă, străvezie. Dincolo de ea se vedeau norii, fugărindu-se mânaţi de vânt. Dar răpăitul ploii nu se auzea...
Cealaltă Sushush m-a luat în braţe – şi hainele mi s-au uscat ca prin farmec. Şi am văzut şi blana pisicilor uscându-se.
- O să-ţi spunem Sush cât stai aici, a zis ea. Ca să ne deosebim una de alta...
- Păi, am spus eu, cu jumătate de gură, eu aş vrea doar să le iau pe Aci şi pe Norev şi să plec... Nu se poate?
 - Nu ştiu, a răspuns ea, părând sinceră şi – într-un fel – tristă. Lucrurile s-au încurcat atât de urât, atât de rău...
Dar în braţele ei era bine. Nimeni nu mă mai ţinuse vreodată în braţe aşa... ca o mamă.
- E adevărat că eşti o vrăjitoare rea? am întrebat-o, cu un curaj neaşteptat.
A râs din nou. Râdea frumos – ca un clichet de clopoţei.
- Nu ştiu nici asta. E greu de spus – vezi tu, binele şi răul sunt mai presus de înţelegerea noastră, a făpturilor muritoare...
- Tu eşti muritoare? a întrebat-o Missy. Ai o mie de ani, nu-i aşa?
- Ei, pisicuţo, o mie de ani nu e o veşnicie...
Grysh s-a amestecat şi el în vorbă, parcă simţind că ne aflam într-o clipă a întrebărilor. A întrebărilor fără răspuns limpede, mi-a trecut prin minte.
- De ce te-ai certat cu mine... cu Grysh cel din timpul ăsta?
Dar întrebarea lui avea răspuns, cealaltă Sushush i l-a dat fără să stea pe gânduri.
- S-a supărat acum cinci ani, când le-am oprit aici pe Aci şi Norev.
Luck s-a zburlit.
- Acum cinci ani?! Ne minţi mereu. Când am venit încoace eu...
- Da, trubadurule, i-a tăiat ea vorba, data trecută când ai venit încoace, piticaniile albastre nu erau în puterea mea decât de cinci ore... Dar Sush nu stăpâneşte încă bine şnururile roşii – şi nici nu e de mirare, nu ştie nimic despre ele. Aşa că v-a adus aici cu cinci ani mai târziu decât ar fi vrut...
- Dar ploua cum plouă-acum, bătea acelaşi vânt nebun...
- Da, trubadurule, dar, dacă nu te-ai fi speriat de Shyma şi n-ai fi fugit, ai fi aflat că aici plouă mai tot timpul... şi bate vântul... Ploaia şi vântul sunt armele mele, mă ajută să-i ţin pe narzi şi pe aaeeli departe unii de alţii... şi să ţin tărâmul nostru laolaltă, în coaja lui firavă de ou...
M-am foit în braţele ei.
- Cine eşti tu?... Cine sunt eu?...
- La întrebarea asta ar trebui să-ţi răspundă altcineva. Poate Pya... Ştii, ea, Ubru-Cu-Du-Bru, Odena şi Negrush n-au greşit clipa sosirii încoace. Vă aşteaptă aici de cinci ani...
- Sunt aici? Toţi?! m-am minunat. Şi Pya? Au plecat după noi şi au ajuns înaintea noastră? Unde sunt?
- Poate sunt oaspeţi onoraţi, a mieunat Luck. Sau or fi fiind întemniţaţi?
* * *
Pentru cititorii dornici să dea o mână de ajutor la scrierea poveştii, întrebarea a fost următoarea:
1.În palatul lui Sushush cea din viitor, Pya, Ubru-Cu-Du-Bru, Odena şi Negrush sunt...
  • ... oaspeţi
  • ... prizonieri
  • ... unii sunt oaspeţi, iar alţii sunt prizonieri
Rezultatele sondajului - aici.

7 comentarii:

  1. Am citit tot, cu Missouri în poală. :) Am deliberat asupra felului cum vom vota. Şi am stabilit că unii sunt oaspeţi, alţii... prizonieri.
    Ne place foarte mult povestea şi faptul că putem decide soarta personajelor. Să nu te opreşti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că vă place...
    Dar vreau să văd cât de mulţi sunt cei care citesc şi cărora le place...

    RăspundețiȘtergere
  3. noi am citit de dimineaţă:)
    a votat Cella în timp ce eu miorrrrraţipisem
    şi nouă ne place tareee

    RăspundețiȘtergere
  4. Păi,îmi pare bine că vă place - şi înseamnă că ştiu ale cui sunt cele 2 voturi de până acum :)

    RăspundețiȘtergere
  5. E minunata povestea. Si eu am acasa o Negruta si un Ghemozaur si-mi plac povestile cu pisici. Cred ca toti sunt ospeti in viitor.
    Imi dai si mie site-ul de unde l-ai luat pe Negrush-ul din dreapta? Mersi

    RăspundețiȘtergere
  6. CamiB:
    Dă un clic sub Negrush, pe "get widget"

    RăspundețiȘtergere

Un comentariu (la obiect) e oricând bine-venit!